Eram singurul român. Ceilalţi erau polonezi, unguri, ruşi, bulgari, croaţi, slovaci. Ne aflam cu toţii, cu câtăva vreme în urmă, într-o capitală occidentală. Seara, după conferinţe pe teme de hitech, ne-am adunat la barul hotelului. Fiecare spunea cum îl cheamă şi de unde este. În mod natural, toţi ceilalţi s-au grupat şi au început să discute cu însufleţire. Tot natural, eu am fost izolat. Nu pentru că mă cheamă Popescu, nu pentru că aş fi fost un monstru cu coarne, nu pentru că n-aş fi vorbit engleza. Cum auzea că sunt român, fiecare lua distanţă. Şi nu erau politicieni sau jurnalişti, erau computerişti. Senzaţia pe care am trăit-o atunci, singur cu berea în faţă, n-o s-o uit niciodată. (+)
Maccheroni con polenta (Italiadallestero.info)
Nessun commento:
Posta un commento